There is something quite magical about some things.
I say magical because I don't fully understand why these things speak to people on such a profound level, without any aparent reason. Some things that make us feel in certain ways instantly.
Like how soothing fire can be.
I remember a few years ago, walking into this amazing church in Vienna. It's called Votivkirche and it's absolutely majestic. Somewhere inside was a huge table filled with tiny candles. I myself am not a religious person, but I stood there for about five minutes just looking at the little flames. The warmth, the silence and just the vibe in there gave me this deep feeling of being safe, like home, even though, if you look at the place, it's a little creepy.
It's the same with music. Listen to some sort of classical, or even choir music, and I just mellow down and feel like everything is fine.
Amazing how much past realities, like the link between fire and safety or home, are still very much alive in us.
Ce frumos poate sa fie de iti petreci o zi frumoasa alaturi de oameni frumosi, si la sfarsit sa vina cineva si sa cante.
Ieri, AIESEC Iasi a sarbatorit 18 ani, frumoasa varsta. Cu membri, fondatori sau nu, alumni, parteneri, organizatori and everyone in between, am mers in mijlocul pustietatii, prin ploaie si frig, ca sa vedem niste alumnizari si niste poze vechi, sa bem vin cu suc de mere si cafea buna.
Si dupa o lunga pauza de frig si vorba multa, a venit Cosmin Vaman si ne-a facut sa radem putin si putin mai mult. Chiar frumos si mi-a placut si imi place in continuare, daca tot are canal youtube :)
Muzica buna face toamna mai frumoasa. Caloriferele care incep sa se incalzeasca ajuta si ele. :)
Cu muzica buna, decor frumos si haine groase. O umbrela noua si frumoasa might also help. Si lucruri frumoase pe perdea. Da. O sa-mi placa mult toamna asta.
Prima noapte in care chiar am avut nevoie de o patura.
Acum o saptamana cineva m-a intrebat daca nu am observat ca vine toamna. Zicea ca au inceput sa cada frunzele. Zici?
Toamna incepe cand se termina vacanta. Clar.
Inapoi dupa multa multa multa mare. Mi se pare asa ciudat, ca parca oricat de mult as fi plecata, imi amintesc perfect orasul, stiu strazile, stiu gara, semafoarele, oamenii.
A fost o saptamana ... in care nu s-a intamplat nimic monumental, si totusi s-a intamplat.
This is for the things that will always drive me crazy for no aparent reason.
Mi-e dor de mare si de Vama si de La colt, cu chitara si oameni care canta frumos si bere gratis si noapte si frumos.
Apoi mi-e dor de cort si de foc si de soare si de liniste, de lene, de ras, de stat in iarba.
Si-mi mai e dor de tare multi oameni... nu pot sa mi-i aduc aminte in individulaitatea lor, dar mi-e dor, in imaginatia mea, de un grup imens de oameni pe care i-am cunoscut prea putin.
Dor putin si de liceu. Si de "show-uri". Si de prostii si de faptul ca nu ne dadeam seama de asa multe chestii.
Dor si de Turcia, de Gorgos, de Ionita, de Bulgaria, de Hrrrrr si de Hai Germania. Si de stat intinsa pe acoperis, cu stele si tigari. Si de narghilea pe faleza, si de politie pe plaja.
Putin mai tare dor de alte locuri, tot cu nisip si apa si plaja si amintiri. Cu freak-outs si zambete si camere separate si bucataria si televizorul cu TVR international si mult folk romanesc. Si cu baia muzeu.
Dor putin mai putin de cand eram maimica, si era inceput si apoi nu mai era inceput, dar tot era bine. Si apoi putin n-a mai fost bine, apoi a fost bine din nou. Si apoi n-a mai fost deloc. Si mi-e dor si de bine si de ne-bine. Era bine totusi.
Si mi-e dor de Dresden si de ferma. Si de germano-american. Si de biggest burger in town, si de almost-festival, si de cladiri arse si cap de televizorx3, si de tantari inainte de somn, si de palarie si de subintelesuri. Si de good-bye prin somn.
Dor si de amandoi papagalii, si de pestii mei, saracii, de Whiskas, de Labutsa, de motanul frumos. Toate animalele care mi-au trecut pragul, dor de ele.
Dar most of all, dor de fetele ce mi-au plecat. Si le vreau inapoi. Si nu am asa mult timp sa vorbesc cu ele. Si nici nu vreau sa vorbesc cu ele. Asa, pe internet. Internetul e pentru interviuri. Vreau sa ne intalnim, sa mergem, sa cafea si sa tigari, si sa radem, sa glumim, flori fete sau baieti, de-astea. Teona si Diana.Dor de ele.
Frati sau nefrati, dar muzica voastra imi zice ceva, so we can't possibly be THAT different.
Am iesit din casa, Cand in toate ferestrele S-au stins luminele Una dupa alta, Noi vedeam cum Pleaca ultimul tramvai, Merg taxiurile, Dar noi nu avem cu ce plati Si motiv pentru a merge cu ele nu avem, Noi ne plimbam singuri. Pe casetofonul nostru S-a terminat pelicula - Deruleaza !
Refren:.. Am vazut noaptea, Ne-am plimbat toata noaptea Pana-n dimineata...
II: Intra in cabina cu telefon, Spune sa inchida usa In apartamentul tau, Scoate-ti incaltamintea, Noi vom merge desculti. Sunt tigari, chibrituri Si o sticla de vin, Si ea ne va ajuta Sa asteptam, Ne va ajuta sa credem Ca toti dorm Si noi suntem aici doar in doi.
Bine zicea tipul de pe radio Guerrilla, melodia asta e tare greu de oprit. Si imi aduce aminte de The Boat that Rocked. Cine nu a vazut filmul asta, sa-l vada. :)
So you can refrain from eating meat, eggs and dairy, but you can't help wearing leather? Bine, pana la urma e ceva in plus si nu in minus. Adica mai bine decat sa si mananci dinastea, si sa mai si porti piele si blanuri, dar totusi. E vorba de o tipa de pe Discovery Travel and Living, care a venit la LA Ink sa-si faca un tatuaj cu Pamantul si semnul de la reciclare, pentru ca, de cand a facut copii, si-a dat seama ca trebuie sa faca ceva ca ei sa aiba un viitor bun pe planeta asta. Asa ca a inceput sa recicleze, si apoi treptat a devenit vegana. Avand in vedere ca femeia purta pantaloni de piele, nedumerirea tattoo-artistului a venit foarte natural: But you wear leather. Si in mod ciudat, raspunsul ei a fost doar: Yeah, I do. :)) Wtf? Vorbind din punctul de vedere al unei pofticioase incurabile, cred ca as putea mai degraba sa renunt la haine cu totul, daca chiar ar trebui sa fac ceva pentru planeta, decat sa nu mai mananc lapte sau chestii care contin lapte gen CIOCOLATA sau TORT, sau sa nu mai mananc hamburgeri si pui si toate chestiile astea bune. Don't get me wrong, I like clothes as much as the next gal, but still. How can you care as much as to quit eating all the good stuff, but not as much as to stop tearing the skin off animals to wear it? Confused much?
Facebookul e invadat de cateva saptamani de poze si filmulete cu chestia asta mica si simpatica. E ca un teaser, numai ca nu e un secret ca e din Despicable me. Cand am inceput sa il vad insa, am crezut sa am gresit filmul. Nici urma de fetita dragalasa cu mot in varful capului care sa se minuneze de pufosenia unui unicorn. La inceput, filmul seamana putin cu un Tim Burton. Avem una bucata om rau cu picioarele prea lungi si burta prea mare. Dar e prea multa lumina ca sa fie. Apoi seamana putin cu Courage the cowardly dog (cel putin fata mamei lui Gru e identica cu fata mamei lui Eustace). Chestia care chiar nu seamana cu nimic e fetita aia mica si adorabila. (bine, poate seamana putin cu fetita din Monsters Inc., but cuter) Sunt dezamagita ca filmul nu consta in chestiuta asta minunata intr-un magazin de jucarii sau ceva. Adica she says "It's so fluffy I'm gonna die". Who says that? :X Ah, si in realitate, fetita e aproape la fel de adorabila. O cheama Elsie Fisher si e o micuta blonduta. Totusi, filmul are niste parti foarte bune. Cum e partea cand Gru incearca sa fure chestia de micsorat luna de la Vector. De obicei nu rad la filme daca sunt singura cand ma uit la ele. La faza aia insa am ras. Nu comentam titlul in romana, nu are rost. E penal si suna a film porno cu dominatrix. Titlurile in romana se comenteaza numai atunci cand sunt chiar bune, asa cum numai exceptiile merita luate in considerare. The norm is ... well, normal. Pe IMDb filmul are 7.5. Eu ii dau 7 (I'm a bit picky with animations, given how I love them and there are so many good ones out there). Dar oricum, e de vazut, ca e chiar adorabil pe alocuri.
Nu trebuie doar sa ii schimbi palaria Mariei. Palaria e cea mai mica problema a ei.
Si nici nu poti sa o iei pe Maria si o machezi frumos si zici ca gata.
Sau daca ii pui papuci noi, sau o imbraci cu bun gust.
Si nici daca-i schimbi numele, si o strigi Amalasunda.
Esenta Mariei respective o sa iasa la suprafata. Si prin fond de ten, si prin varfurile pantofilor ei eleganti, si manecile de la bluza ii vor fi prea mici ca sa ii acopere bratele prea lungi si o sa bata vantul si o sa-i cada si palaria. Si pana la urma, o sa se intalneasca cu cineva care o cunostea dinainte si o s-o recunoasca si o s-o strige Maria, si ea o sa raspunda, din instinct, pentru ca e obositor sa te ascunzi.
De aia nu poti niciodata la nesfarsit sa spui ce vrea omu' sa auda. That is soo not change. It's always the core that needs changing. Never can it come from the outside in.
Degeaba poate sa iti spuna cineva la nesfarsit, prin NLP si mesaje subliminale si logica si argumentare, orice. Pana ce spune el nu face click cu ce simti tu, not gonna happen.
Degeaba iti spun eu "inelul ala e urat". Pana nu te uiti tu la el si nu vezi ceva in neregula cu el, n-o sa-l scoti de pe deget.
Not as great as it is said to be, but it did give me the urge to travel. Now. To go somewhere crazy where no one goes. I want to go to New Zealand and Egypt, to South Africa and Chile, to Bali and everywhere else.
While watching, I couldn't help but think that maybe this girl's soul finding trip was something like a year-long exchange. [just a little brainwashed. just a little.] Now I wanna go. Far away. To see and feel and do and taste and hear. The familiar gets really boring sometimes.
IMDb gives it a 5.1. I'd give it a 7. For the wonderful Brazilian music, the amazing sights from Bali, and for at least trying to make a deep and meaningful movie. And for having James Franco in it. And a pretty elephant. And for the shots of the sea. Ok, I'm done. :)
Jur ca este cea mai tare chestie din istorie. Nothing can even begin to compare to this.
Duminica, la ora 11:08 (nu stiu de ce nu era la biserica, dar in fine, who am I to judge) Sfanta Fecioara Maria ii spunea lui Iisus Hristos pe Facebook: preaslavit si iubitor de oameni!
La Information pe pagina de Facebook a lui Iiisus Hristos scrie: Affliation: Sfantul Duh.
Lasand la o parte fanatismul religios care se varsa pe aceasta pagina, cred ca de aproximativ un milion de ori mai grava este prostia si in general lipsa de orice de care utilizatorii de facebook dau dovada.
Fara sa fie vreun lup moralist prezent pe aici, este o discrepanta imensa intre a pretinde ca religia este pentru masele needucate, care o practica si o respecta in speranta ajutorului divin si a unei vieti mai bune candva, si " bahhh sunteti tampiti c naiba acu a aj j asta p facebook...nu ar trebui acceptate aceste chestii x-( ignor total "
Pe langa minunata exprimare coerenta in frumoasa limba romana, se pot observa argumentele valide si structurate aduse pentru a respinge ideea existentei unei pagini a lui Iisus Hristos pe Facebook. Si asta e una dintre putinele remarci care nu contin injuraturi sau trimiteri pornografice.
Ce frumos ar fi sa fim civilizati. Hai sa nu fim desptepti, culti, fini sau chestii dinastea. Civilizati macar?
[un post in viitorul foarte apropiat, promit: pagina de Facebook a Satanei!]
De obicei, cand esti in sesiune, ai tentatia fie sa redescoperi lucrurile care iti placeau candva, dar la care ai renuntat pentru ca nu mai aveai timp, fie sa descoperi lucruri noi, interesante, care te fascineaza tocmai pentru ca nu ai timp de ele.
Asa am ajuns eu la stumbleupon.com . E o idee foarte tare, pentru ca internetul e atat de mare, incat nici nu stii cate lucruri care te-ar putea interesa sunt pe el. Acest site iti cere la inceput sa completezi o lista de interese, si apoi, literally with the click of a button, iti arata o infinitate de pagini care corespund intereselor tale.
Cea mai tare activitate de sesiune.
Stumbleupon.com mi-a aratat pagina asta http://uwall.tv/ . E genial. Asculti muzica pe care o vrei pe toata intr-un singur loc, sortata dupa gen si artist. :D
Enjoy. Because studying brings so much less joy that... well, mostly than almost anything else.
Cand eram mici, ne uitam la Cartoon Network ca hipnotizati, in mare parte pentru ca la inceput era in engleza si nu prea intelegeam noi ce spuneau. Dar chiar si dupa ce am crescut si am ajuns sa intelegem, nu stiu daca am inteles pe bune anumite chestii.
Intro-ul de la Cow and Chicken incepe asa: "Momma had a chicken, momma had a cow, dad was proud, he didn't care how". Deci wow, a big round of applause for dad! He may not be the brightest crayon in the box, ca vorba aia, unde nu-i cap, vai de picioare, dar la capitolul toleranta, omul sta bine tare.
Noi ne uitam urat imediat cand ceva e putin diferit de lucrurile cu care suntem noi obisnuiti, chestiile cele mai mici, gen par verde, in conditiile in care de mici ni s-a aratat un om care a acceptat faptul ca, in loc de doi copii, are un pui si o vaca!
Ne uitam degeaba la televizor.
Cum ramane cu barbatii abia cazuti din copac care isi bat nevestele ca nu le-au facut baieti. Sau ca i se pare lui, printre vaporii de vin care-i plutesc prin cap, ca parca nu prea-i seamana.
Si cand creste mare, ii vine greu sa accepte ca poate saracul copil are si el niste ganduri ale lui. "Nuuuu, aici gresesti, copile... tu trebuie sa faci ce spunem noi!"
Avem multe de invatat de la picioarele cu pantaloni verzi si papuci maro.
Cine-a spus ca britanicii n-au simtul umorului nu stia despre ce vorbeste. Dupa Eddie Izzard, most funny funniest fun-fun eveeer, al doilea stand-up guy britanic to make me laugh, Ricky Gervais. [recommended by the same, one and only, Ben-ten]
“You are responsible for the period of history that you are living in. You have not only the right to choose, but the duty to choose and if you are now surrounded by poverty, by war, by oppression, by cruelty – that is what you have chosen.” JP Sartre
His fight has not ended. It has not even begun to end. It won't end, until each and everyone makes it his or her duty to end it. It will end when the sentence "It is beyond my power" will have disappeared. When everyone is like this guy:
Serios. Cat de scump poate sa fie sa-ti deschizi un post de TV?
De fapt, televiziunea e cam pe duca, si nu pentru ca nu e mai convenabil sa ai o telecomanda in mana si un ecran mai mare decat cel de la calculator la care sa te uiti, ci pentru ca 1. cei care fac televiziune se adreseaza maselor pt profit maxim si 2. publicitatea ne omoara.
Eu una m-as uita cu placere la un postul TV "Random Good Stuff TV". Ce-as da pe el: cateva ore de muzica de buna dimineata dimineata, cateva stiri mega relevante si preferabil pozitive, short movies care sunt foarte bune si fun to watch si facute de oameni fara bani dar cu o tona de talent, filme bune, interviuri cu oameni interesanti (gen aia de pe TVR1, Profesionistii, cu tot felul de oameni cu idei si initiativa). As da chestii gen telenciclopedia, o emisiune de facut mancare buna, de facut origami, orice. As da si reclame, dar numai dinalea bune, facute de oameni cu talent si idei, nu orice doamna grasuta care tine o punga de detergent in mana. As primi orice idee, orice initiativa, orice campanie facuta inovativ si care transmite ceva.
Aseara mi-am dat seama ca niciodata nu o sa iti para rau cand lasi in urma ceva cu adevarat bun. Cand te uiti in urma, vezi ca acel an a fost asa cum ti l-ai dorit si nu poti sa il regreti pentru ca nu ai vrea sa schimbi nimic la el.
Asa ca l-am terminat pe 2010 fara sa imi para rau dupa el pentru ca l-am avut exact asa cum l-am vrut. Si 2011 poate parea greu la inceput, dar asa a parut si 2010 la vremea lui.
Si oricum, un an nou e doar o schimbare de calendar pe frigiderul din bucatarie. Si iti da cumva o idee ciudata ca ai sansa sa o iei de la capat.
So, go for it! Fresh start, new beginning, you've made no mistakes this year, you've lost nothing this year, you've upset no one this year.
