Decided: Courage it is

Gata. Am zis. Vom lucra la curaj. In and out.

First step. Dare to make a plan for it!

Dimineață random de sesiune, și nu de vară

Nu știu exact care e faza. Mă trezesc bine și se termină repede. Starea adică.
Probabil de la sesiune.
Domnii Stătescu și Bârsan arată parcă mai bine când e laptopul pus peste ei, un castron de lapte cu cereale undeva pe un colț, și un picior sprijinit lângă.
Încerc cu muzică. Încerc și fără. Evidențiez ce cred eu că se consideră în lumea juridică important, apoi schimb cu creion, și apoi cu pix. Și n-am stare.
Inboxul dă semme de viață constant, și când nu, umplu eu pe ale altora de plictiseală.
Mai aud câte un ”Study!” când caut compasiune la telefon, și news feedul îl pot recita de acuma.
Să recităm și suportul de curs zic. ”Sunt” - am încheiat citatul.

Cam la fel de coerentă e și materia. In my mind.

Stăm cu geamurile acoperite, blindate, baricadate, să nu cumva să intre vara în ochii mei că plâng.
O bucată de pisică mai văd din când în când, că se mută de pe un pervaz pe altul, și mai lasă câte o labă atârnând. Când mă plictisesc, mă distrează. Fără să vrea.

Asta mă mai scoate din boale. Păcat că e tot de vară.

Now my brain has a profile too!

Azi am început un program de sporire a performanţei creierului.

Lumosity e ca o sală, dar pentru minte. Spun ei că "Lumosity can make you smarter and more mentally fit." Ajută şi la dezvoltarea creativităţii. Cu alte cuvinte, îţi ajută creierul să atingă performaţe mai înalte.

Ce face practic? Nişte exerciţii online, nişte joculeţe de fapt, care te ajută să îţi antrenezi anumite abilităţi. Chestii simple, cum ar fi să reţii locul în care se află un obiect şi un număr care apare câteva secunde. Sau să identifici rapid dacă două forme consecutive sunt la fel.

În funcţie de cum te descurci, are nişte indici prin care îţi măsoară aceste capacităţi, şi pe măsură ce îl foloseşti, îţi indică progresul într-un Brain Profile, unde îţi găseşti evaluată viteza, atenţia, memoria, flexibilitatea şi abilitatea de a rezolva probleme.

Pentru funcţii mai avansate - program de training personalizat, compararea scorului cu cel al altor persoane, exerciţii mai multe şi chiar remindere că nu ţi-ai făcut ... exerciţiile - se poate cumpăra şi varianta Full Access.


Sunt şi exerciţii suplimentare. Mie îmi pare foarte util un joculeţ care te ajută să îţi îmbunătăţeşti abilitatea de a face calcule rapid şi corect, abilitatea foarte slab dezvoltată la mine. Nişte ecuaţii simple - adunări, scăderi, înmulţiri - scrise pe picături de apă, pe care trebuie să le împiedici să cadă în baltă.

Să vedem cum evoluăm :)

When things refuse to happen for a reason, all you can do is try to out-random them.

Nu-mi mai dau seama dacă ninge sau bate vântul. Ieri un copil mergea cumva la nivelul geamului meu.

Am devenit şi eu ca un copil care îşi doreşte mereu fix jucăria aia pe care nu poate să o aibă. Şi în loc să îşi vadă de jucăria lui, stă şi se gândeşte cu jind la cum ar fi să se joace cu cealaltă.
Kinda sounds like adultery?
Nu, încerc doar să dau o notă poetică şi deosebită faptului că stau absolut degeaba. To be fair, stau degeaba cu o carte lângă mine. To be even more fair, cartea e închisă. Dar are semn acolo unde am rămas! La primul capitol...

Dar mai bine vorbim de jucăria cealaltă. A mea e cam... veche. Şi cam tristă şi singură.
Cealaltă jucărie e fantastică! Are cafea caldă şi râs şi zăpadă, şi mănuşi groase. Are şi puţin soare şi un fular mare mare şi colorat. Are şi căciulă, şi îmi dau seama că e o jucărie care nu există pentru acolo îmi sta şi bine cu căciula aia.
Uneori, când nu mă concentrez prea bine, sunt acolo în sandale şi rochiţă vaporoasă, şi am ochelari de soare. Da, e o jucărie cu două ... anotimpuri? Şi atunci e tot râs şi cafea, dar rece, şi îngheţată bună, clătite... perverse? şi costum de baie. Ah, da, e la mare jucăria acum.

O jucărie cu două anotimpuri, imaginară, care poate să teleporteze din Copou la mare, şi poate răci şi încălzi cafeaua la comandă. Problem?

Cartea de penal are ... 2 coperţi, muuuuuulte pagini şi numele meu pe ea.

Fetiş, fetişuri în limba română

În urma unei discuţii somewhat disturbing cu mama, am ajuns să-mi pun întrebarea dacă limba română e cea din dicţionar sau cea pe care o vorbeşte toată lumea.
Case in point, cuvântul "FETÍȘ, fetișuri" (de unde vine şi partea cu disturbing de mai sus). Nu ştiu dacă sunt eu mai incultă sau dacă e ceva general, dar aparent acest cuvânt înseamnă Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. – V. amuletă, talisman. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. În dicţionar nici măcar nu e menţionată, nici măcar la the last possible meaning in the world, utilizarea cea mai comună a cuvântului, cu sensul de o preferinţă sexuală aparte.
De unde a venit şi surpriza mea când eu aprindeam lumânărele în nişte lampe de Crăciun, şi mama mă întreabă dacă alea sunt nişte fetişuri.


Şi deci întrebarea: Limba română literară vs. limba română "vulgară"?
Exemplele de diferenţe dintre cele două sunt inepuizabile, de la veşnicul neglijat "pe care", până la confuzii cu privire la pluraluri ciudate (căpşuni-căpşune, monezi-monede, trasee-traseuri, coperţi-coperte, vise-visuri).
Până la urmă, limba are ca scop comunicarea între oameni, prin urmare, dacă oamenii comunică folosind o limbă română alterată, fie că ştiu asta sau nu, atunci ce folosesc ei este, totuşi, o limbă.


Ajunge limba română, săraca, să calce pe urmele latinei, folosită corect în documente oficiale şi în cercurile de oameni culţi, şi modificată şi simplificată pâna la pragul nerecunoaşterii de către "popor"?