Parenting lessons 2 & 3

Nu știu ce se întâmplă, dar stadionul e plin de lecții de crescut copii (poate pentru că e plin de părinți, copii și bunici) pe care doresc să le păstrez, pentru uz personal, și pentru împărtășit la cunoștințe.

Doi bunici și doi băieței gemeni cu multă energie, pe stadion.

Lecția 1. Cum să omori creativitatea și originalitatea.

Ca orice potențiali viitori fotbaliști, băiețeii s-au simțit imediat atrași de iarbă și de poarta de fotbal.
”Buni” (așa s-a intitulat ea) le-a spus să nu intre pe teren.
Ca orice copil care se respectă, unul dintre ei a întrebat ”de ce” (cu puțin noroc, în câțiva ani va înceta cu acest obicei deranjat de a pune întrebări și de a cere motive).
Răspunsul: Nu e voie. Păi ce, mai vezi pe cineva făcând asta?

Lecția 2. Cum să te asiguri că și copilul tău va fi rasist.

Cel mai simplu mod, am învățat azi, e să îl lași cu un bunic/o bunică rasistă.
Ea va proceda în felul următor: copilul va face un gest nepotrivit (de exemplu, își va ridica tricoul deasupa buricului). Atunci, bunica va spune: ”Nu mai face așa, așa fac țiganii!”
A se repeta de câteva ori, și gata, mission accomplished.

În rest, chiar recomand serile pe stadion. Aer curat, liniște, sport.

Când ”Nu, pentru că poți să cazi” devine un stil de viață

Astăzi am avut un moment foarte iluminant, legat de psihologia omului, a părintelui și a felului în care afectează comportamentele viitoare ale copiilor.

Decor

Un stadion deschis publicului pentru sport.

Personaje

O fetiță de vreo 5 anișori, și tatăl ei.

[Plimbându-se pe pista de alergat, fetița începe să meargă înainte, și încet încet să alerge.]

Tatăl: Nu alerga!
Fetița: De ce?
Tatăl: Pentru că poți să cazi.

Confusion

Am mintea puțin plictisită și obosită în același timp. Nu mai știe, săraca, încotro să apuce. S-ar odihni dar nu poate. Îi e prea frică.

Obosită și speriată.